Ştiu, stiu… cam devreme…. e doar Octombrie, acum 2 luni eram la mare, mai sunt incă vreo 7-8 până o să ajung iar. Dar mi-am amintit din nou cum e să te pierzi într-o altă lume, ruptă de România, unde nimeni nu are probleme, iar tot stresul rămîne la intrarea în Mangalia.
Mangalia… Limanu’… 2 Mai… apoi ajungi intr-o altă lume. O lume pestriţă: ardeleni, moldoveni, bucureşteni, bulgari, francezi, nemţi, polonezi, creste, plete, etc. Dar toţi sunt la fel aici.
Ieşi din cort dimineaţa, miroase a mare. Faci câţiva paşi, simţi nisipul sub tălpi. Te uiţi în jur, nu vezi blocuri, nu vezi trafic, nu vezi intersecţii blocate de maşinile oamenilor morocănoşi, grăbindu-se spre servici. Nu, aici toţi se grăbesc spre plajă, spre o bere, spre o baie in mare. E locul unde poţi să te relaxezi, poţi să bei oriunde, poţi să fumezi unde/ce vrei. Ai, dai! N-ai, ceri… şi primeşti!
Nu vorbeşte nimeni despre şcoală sau muncă. În schimb majoritatea se lansează în polemici interminabile despre muzică sau despre stiluri de viaţă. Aici nu mai eşti condus de tehnologie, nu te mai influenţează televizorul sau calculatorul. Aici eşti doar tu… şi cei din jur, care sunt la fel ca tine.
Seara opţiunile se înmulţesc: vrei să dansezi, sa stai să bei pe plajă, să te chillăneşti, să te tripuieşti… nu contează, aici ai de toate. Literalmente! Pentru că e vară, pentru că e vacanţă/concediu, pentru că e mare, pentru că în esenţă toţi suntem la fel, pentru că suntem în Vama Veche.
Da, da… despre Vama Veche vorbeam!
P.S. Ţin să-i mulţumesc şi să-i fac reclamă pe această cale lui cucuvirilu, autorul/postatorul unui frumos colaj pe youtube.